Relief în vitrina de porţelan - I

Viforniţele sufleteşti sparg cu sunet psihotic pahare de cristal şi bibelouri de porţelan, albe, bine arse şi încondeiate cu aur, sub pasul ritmic al roţii olarului. Cioburile rămân împovărate de praf, ca nişte măsele stricate şi îndrăcite, de care la un moment dat nu te mai sinchiseşti, pentru că nu mai au nici nerv. S-au transformat în „relief local”, accidentat, zbârcit şi aspru. Nu mai e loc de iarbă verde şi moale, de flori de câmp şi zumzet de albine.

Paharul înalt de şampanie, cu reflexe violete cândva, zace şchiop şi ştirb pe jos. Se mai reactivează din când în când, dar nu poate să mai scoată clinchetul de atunci. S-a transformat într-un hârb de vitrus ce sună răguşit.

E paharul din care ne-am înfruptat amândoi timizi cu ani în urmă. Privirile ni se împleteau şi înţelegeam totul atunci, în neştiinţa amândurora despre viaţă.

Orbecăiam în anticamera maturităţii şi trăgeam cu ochiul. Ne plăcea să ne încredem în vise şi planuri făcute la lumina televizorului, când dimineaţa era încă tânără. Ne urmăream curbele trupurilor aburinde în razele firave de lumină ce pătrundeau prin perdea şi în care lucea gerul de afară. În alunecuşul portocalei pe coapsă măsuram ritmicitatea respiraţiei. Lăsa în urmă o dâră de „piele de găină” şi mâna ta.

***
„Sa stii ca poti sa-mi scrii cat de multe randuri vrei tu in care sa-mi spui cat de mult ma iubesti ca nu ma supar si chiar mi-ar placea f. mult. permite-mi sa-ti fac o confesiune mai fata draga cu ochisori frumosi: adevarul e ca pe zi ce trece ma innebunesti din ce in ce mai tare si-mi place f mult si vreau sa-ti multumesc pt ca ma ajuti sa inteleg cat de bine e sa iubesti si sa fii iubit si pt ca ma faci fericit,sper ca am si eu macar pe jumatate acelasi efect asupra ta daca nu,promit ca voi progresa:)
ok?

in the end
it doesn't even matter
as long as we are
on our highway to heaven
don't u cry for me
i'm playing with my destiny
the one i'll become
i'll be the one to decide
as long as i can
i'll be with u
and next to u
i'll taste the life
of our dreams
u'll be my love
the only one
..true
allowe me to live
next to u
to feel u
the way i can
i promiss
u'll be my love
for my entire life
so,don't forget me
cause' u're th only one
for me.

sper ca ti-a placut,acum mi-a venit si ti-am scris
sa stii ca n-am corectat nimic
iti acord privilegiul de a ma critica

iar daca te mai intrebi din cand in cand:" Oare ma iubeste?"
asta e raspunsul meu

" NU AS PUTEA TRAI FARA SA TE IUBESC!!!!!!!!!!!!!!!!"
sa nu uiti asta

mi-e dor de tine ochisori frumosi,
da tu, cea care mi-ai adus soarele in suflet”

O scrisoare din februarie-martie 2004

***

Au rămas în urmă forme care s-au întărit sub formă de cioburi aspre, germeni care îşi caută inconştient sursa, ca o misiune genetică. Fraze, gesturi candide s-au transformat în frunze în bătaia vântului.

Chiseaua de dulceaţă


Poartă dârele acrişoare de magiun, stârnind amintiri păcătoase. Fisurile se văd ca nişte venişoare, în care şi-a găsit loc siropul dulceţurilor, care de care mai aromate.

***


Povesteam ore întregi despre cărţi, istorie, Gib Mihăescu şi Camil Petrescu. "Da, mami. Cu băieţii la o bere. Da, da. Te sun eu. Pa, mami", răspundea dintr-odată fâstâcit ca un copil prins la furat, la telefonul care scâncea de obicei după ora 22.00. "Hm, nevastă-mea", încerca să-mi dea o explicaţie de care nu aveam nevoie. Nu mă interesa. Apoi îşi mai comanda o bere, repede, ca să-şi justifice alibiul. Îşi căuta tinereţea glorioasă, lăsând în pragul casei o căsnicie declarată nefericită. La un moment dat am croit o linie între noi, fără a lăsa loc de răspunsuri. Nici de plimbări de noiembrie, de nopţi de martie şi discuţii "sfătoase", chiar nici de Martini Orange. Chiseaua se umple din nou cu dulceaţă, se goleşte, după rituri ale naturii întipărite în relief.

Scrisoare de dragoste

Departe mergi iarasi singur si cu inima foarte grea ma despart de tine. N-or sa mai fie saruturi si mangaieri tandre pentru multa vreme, as vrea sa ma ascund la pieptul tau, sa te tin strans in bratele mele, sa te fac sa simti dragostea mea intensa.

Tu esti iubirea vietii mele si despartirea de tine imi chinuie inima cumplit. Adio ingerul meu, sotul inimii mele, imi invidiez florile care te vor insoti.

Te apas strans la sanul meu si-ti sarut partile dulci cu dragoste tandra. Demnezeu sa te inecuvanteze si sa te ocrototeasca, sa te fereasca de tot raul, sa te indrume in siguranta in urmatorul an.

Fie ca El sa iti ofere gloria si pacea statornica si rasplata pentru toate costurile acestui razboi.

Imi apas usor buzele mele de ale tale si incerc sa uit totul - privesc cu drag in ochii tai minunati, ma asez pe pieptul tau minunat si-mi odihnesc capul obosit pe el.
In aceasta diminineata am incercat sa-mi adun curajul si puterea pentru despartirea ce va urma.

Adio scumpul meu, pasarea dragostei,
Huzi al meu, jumatatea mea!

30 decembrie 1915, Tarina Alexandra catre Tarul Nicolae al II-lea.