Bărbatul. Bărbatul! Bărbatul?

Zice-se ca astăzi sărbătorim bărbatul. Nu că ar fi vreo sărbătoare trecută cu cruce roşie în calendar, ca şi cum în urmă cu 40 de ani, la 5 mai, mama îi spunea tatei „Să-mi trăieşti, bărbate!”. Nu, nici pe departe, e doar o invenţie a minţilor „sclipicioase” ale marketing-ului. Nici măcar nu sărbătoreşte bărbatul frumos, ci pe cel burtos căruia-i băleşte berea pe barbă, pe cel aflat în permanenţă într-un conflict ancestral cu o nevastă gospodină şi guralivă, mereu cu capsa pusă. Planul de marketing exploatează nişte şabloane tipic româneşti, nici măcar nu ajunge la nivelul amuzant Al şi Peggy Bundy.

În cinstea lor, astăzi, o să-mi pierd un gând la ei, musculoşii, laşii, mincinoşii, prostuţii, frumoşii sau aventuroşii.
Am trăit în general din extreme, în alb şi negru, şi tocmai de aceea am fost consecventă şi în ceea ce priveşte tagma masculină. Bărbaţii din viaţa mea au fost dintr-o singură categorie, aceea „prea…”. Ori prea tineri, ori prea bătrâni, prea deştepţi, prea îndrăgostiţi, prea buni, prea frumoşi sau prea urâţi, ori prea însuraţi. (Poate la partea cu „prea deştepţi” am exagerat un pic.)
Eram o puştoaică dornică de vise şi de basme cu Făt-Frumos pe calul lui alb când am trăit dragostea aceea „primă”, cu sărutări pe bănci prin parc, cu ascunzişuri şi furişuri. Cu nopţi de amor furate şi cu drame ce păreau sfârşit de lume, când nişte chestiuni atât de neînsemnate mă învârteau în jurul axei lumii. A fost bărbatul prea tânăr.
În nişte ani, nu prea mulţi, dar destui, s-au spulberat toate baloanele de săpun din capul meu. Prea golanul, prea aventurosul sau prea frumosul mi le-au spart câte unul, rând pe rând.
Prea îndrăgostitul a stat mereu după colţ, pitit după umbra lui, gata să mă prindă ca din întâmplare când m-aş fi împiedicat de propriul destin. M-am prefăcut de fiecare dată că nu-l văd, ca o coţofană îngâmfată şi prea plină de sine, şi am mers mai departe călcând în străchinele mele. Apăruse prea târziu (iarăşi un „prea”), când deja aflasem de nu ştiu unde că nu mai există Făt-Frumos şi că n-ar fi avut nici cal, ci o mârţoagă belită.
Până la urmă, unii au reuşit să-mi frângă inima, alţii au reuşit să-mi dea doar lecţia de viaţă.

***
Pentru ei un gând, pentru cel Bărbat o viaţă.