Music and feelings. Schiller

I feel you



I miss you



I need you



Dancing with my loneliness



Distance



Let me love you

Eu sunt Pisi

Stare de asediu

E in oras! "E la spital", "Ba e la scoala!", "Eu am vazut-o in supermarket si cred ca si la farmacie". In concluzie, e peste tot! O panica indusa se plimba tantosa pe strazile Bucurestiului tarand dupa ea, de o labuta, un monstru de carton ce se mareste pe zi ce trece, ca un bulgare de zapada.
Are o gura mare din care ies amenintator trei colti ingalbeniti. Ochii ii sticlesc si se arunca puhavi in fata oricarui trecator paralizat de spaima. Daca nu ai vazut tandemul cu ochii tai pe strada, trecand pe langa tine, in metrou sau mai rau, daca nu l-ai imbratisat in 102 sau in 32, sigur l-ai vazut la televizor sau in ziare. Voci afectate de gravitatea situatiei, caligrafii apasate au creat holera secolului. Ma gandesc serios sa cumpar o masca speciala si pentru televizorul meu, expus monstrului.
Farmaciile deja au epuizat stocurile de masti, de toate felurile, de unica folosinta, cu filtru sau fara filtru, de plastic sau de carpa. Cred ca deja industria de specialitate adapteaza produsele, pregatind o masca cu ambient floral, de iasomie sau chiar de busuioc pentru habotnicii care asteapta balind deja la usile drogheriilor, panicati si disperati. Doamne fereste sa-i recunoasca monstrul! Isi ascund fata in fulare si au la brau sticluta cu saruri.
Armata de ipohondri, hranita cu samanta de panica aruncata iresponsabil prin televizoare si ziare, a inceput sa asedieze spitalele de boli infectioase. Monstrul e mai destept, nu se arunca la ipohondri, ci pregateste un atentat la siguranta nationala.

Recomandare

Dacă lumea ar fi dreaptă, Pământul n-ar mai fi rotund

Cele mai mari dezamăgiri ne fac să ne uităm zâmbetele în băncile şcolii sau în colbul de la colţul blocului pentru că nu ştim ceea ce ne dorim, iar atunci când ne trezim, realizăm că deja suntem/ facem ceea ce-şi doresc alţii.
Te trezeşti dintr-o dată angrenat într-un mecanism în care te învârţi precum hamsterul în roata lui, fără să progresezi, fără să vezi pământ, să te dezvolţi pozitiv. Rămâi un ciung emoţional hrănit cu entuziasme naive. Alergi după o ţintă falsă, care nu-ţi mai aparţine de la un moment dat. Te bucuri ca un căţel de sluj la un oscior aruncat în virtutea unei "strategii de marketing". Frustrările se adună gârlă, iar dezamăgirile apar mai ceva ca puii de şoarece. Ţintele se înstrăinează într-atât încât regreţi că ai pierdut energie, timp şi devotament. Te umpli de lehamite, iar toate trec pe lângă tine fără să mişte un muşchi din fiinţa ta.

Taraba cu ganduri

"La ce te-ai gandi dupa ce te vei fi aruncat in gol, fara plasa?". "La ce te gandesti cand te intinzi pe spate, iar obrajii si colturile gurii ti se lasa in jos, urmand liniile arcuite ale fetei si ochii iti par mai mari si mai sticlosi?" "La ce te gandeai cand..."

***

Tunsoarea "castronel" o prindea bine, iar fata ii era arsa usor de soare in verile insorite, dar nu toride. Toamna o usturau buzele si i se strapezeau dintii din cauza boabelor de struguri pe care le manca direct din vie. Nu avea deloc aerul unei micute aristocrate, ci mai degraba al unui baietandru care bate colbu-n ulita. Mainile erau dovada activitatii sale zilnice. Bataturile trainice din palma marturiseau o mica "Nadia" la batatorul de covoare, iar juliturile din genunchi si coate reprizele de "prinsa", "sfoara", "tara, tara, vrem ostasi!", "badmington" si alte strengarii. La "sfoara", "sambata" si "saptele" erau cele mai grele.

***

Copacii de "bulgari de zapada" isi scuturau floricelele mici si albe imaculate, in apropierea vacantei mari. Vara aducea o ninsoare pe cinste in ograda tapetata cu flori de musetel. Rex se lungea la umbra zidului, iar mai spre seara isi lua portia de fericire sub un jet de apa. Improsca in stanga si in dreapta cu stropi mari, racorindu-se. Suieratul trenurilor si scartaitul rotilor de tren care se auzeau de cel putin 20 de ori pe zi si tipetele copiilor din strada il faceau pe Rex sa latre minute in sir.

Dragostea-i o pânză de păianjen

„Auzi, tu te-ai îndrăgostit vreodată aşa… dintr-o dată… adică să te înţepe Cupidon de fund şi pac! să-ţi cadă cu tronc cineva pe care nu-l vezi prima dată în viaţa ta?”.

***

Dacă dragostea ar fi un vânt, ar fi sigur o briză de mare, călduţă, într-o seară de august. Ar aduce din larg o răcoare ciudată şi un miros sărat de alge. Marea s-ar juca în valuri uşoare cu coame albe ca spuma de bere, care s-ar risipi în scoicile înfipte în nisipul de la mal.



Dacă ar fi o ploaie, ar fi o furtună de iulie, adusă de zăpuşeala nebună şi sfârşită n tunete şi fulgere. Ar bea apoi amândoi din picăturile de apă adunate în căuşul frunzelor şi ar fugări capătul curcubeului, pentru a prinde în final un sărut năşit de apusul soarelui.

A pus în întrebare un clenci, o mlădiere de voce, care nu semăna nici a îndoială, dar nici a curiozitate. Ar fi vrut parcă să-şi facă o poliţă, să-şi croiască o cărare pe nesigura cale pe şi-ar dori să o străbată. Curbele ochilor au coborât în jos, iar fiinţa a lăsat pentru un moment garda jos, cu preţul de afla preţiosul răspuns.

Colţurile gurii i-au rămas parcă agăţate într-un rânjet trist, iar privirea-i sclipea deznădăjduită şi pierdută-ntre gânduri ascunse numai de mintea-i ştiute.

***

„Nu! Ce-i asta, lasă prostiile şi adolescentismele!”

Dacă dragostea ar fi un măr, ar fi unul rumen, dulce, dar cu miezul sec. Prima îmbucătură ai muşca-o cu poftă şi ţi-ar umple gura de arome, care dulci, care acrişoare. Şi tot aşa te-ai învârti în jurul cotorului din ce în ce mai subţire. Atunci, seminţele scorojite ar decora cotorul mărului rumen de la început.

Dacă dragostea ar fi ceva, atunci ar fi o pânză te păianjen. Cu capu-n nori şi gândurile la stele, n-ai vedea-o cum se ţese fin şi cu măiestrie în calea ta, fir cu fir. Razele soarelui ar trece printre iţele ei fără să-ţi dai seama de ce se petrece. Te-ai prinde ca un bondar între firele lipicioase, care îţi încătuşează braţele, încetul cu încetul, apoi picioarele şi te ţes în urzeala lor.

De aici îţi duci existenţa de zi cu zi ca un vieţaş îndrăcit, care îşi face planuri de evadare, mituind musculiţe de oţet sau cărăbuşi de mai să-ţi procure un şpaclu, şi îţi juri că te vei întoarce să striveşti păianjenul. Sau, te vei complăcea în traiul dulce şi lipsit de griji, din ghergheful temnicerului; îţi vei spăla faţa cu roua din zori, te va şterge prima rază de soare şi te vei adăpa din izvorul ploii.

Răspunsul a venit hotărât ca şi cum ar vrea să clarifice ceva, mai întâi pentru el însuşi. A simţit cum un val de căldură îi cuprinde încet obrajii şi şi-ar fi dorit să să-şi acopere faţa cu mâinile, să nu se vadă bujorii. În genunchi nu mai simţea os, ci doar cum cartilagiul rotulei se transformă într-o budincă tremurândă.

Şi-a ascuns privirea în rotocoalele făcute de picioarele-i care au început să se bălăngăne pe lângă scaun, iar gândurile şi le-a alungat în altă conversaţie, care păstra norma etică a relaţiei corecte dintre Întrebare şi Răspuns.