Ca sa vezi, chiar exista!

In seara asta am realizat un lucru pe care nu credeam neam ca o sa-l realizez in Bucuresti. Mai degraba imi era gandul la Iasi, locul care mi-a oferit toate evenimentele frumoase din viata mea.
Lucurile se prezinta simplu, desi eu sunt putin cam fermecata de existenta lor. Sunt lucruri in viata asta de pamnatean bine legat de glodul de sub picioare, ca mine, care au nevoie de dovezi palpabile ca sa creada ca ceva EXISTA. Trebuie sa ne uitam in ochii glaciali ai mortii ca sa o credem pe cuvant de cotoroanta ca exista, trebuie sa topaim pe genunchii lui Mos Craciun ca fim convinsi ca el aduce darurile pe 24 decembrie. Trebuie sa vedem dragostea cu ochii nostri ca sa credem ca exista cu adevarat.
S-o luam catinel.
Asadar, IPOTEZA: "Dragostea este rezultatul unor reactii chimice in organismul uman care induc stari fizice de euforie asupra corpului omenesc si totodata asa-zise sentimente create si implementate de subconstient si de vreo doua din nevoile (sexul si securitatea) din Piramida lui Maslow. Dragostea este o caracteristica a oamenilor slabi care nu au un control si o constiinta de sine raportate la univers". Asta era definitia si perceptia pe care pe care o dadeam eu, in inconstienta si superficialul meu.
CONTRA-DEMONSTRATIE: Asta seara i-am cunoscut pe Alexandra si pe Alec. Ei mi-au demonstrat in doar jumatate de ora, cat am luat masa impreuna si am povestit de unele si altele (o sa va spun mai incolo), ceea ce eu nu am putut intelege nici in diminetile de primavara alaturi de Stefan pe balconul cabanutei din Bucium, scrutand Iasul prin ceata, nici in noptile si rasariturile de pe plaja din Costinesti, alaturi de Ionut, nici in serile dulci prin Copou cu toamna in spate, cuibarita in poalele lui Lucian si nici macar din muzica plina de caldura a lui Cosmin. Am ramas precum vitica de prasila la poarta noua cand am vazut cat de simplu e. Oamenii astia doi nu au nevoie de explicatii. El o tachineaza cu blandete, ea se cuibareste la pieptul lui sarutandu-i bratul. Ea pare facuta sa povesteasca despre el, iar el pare facut ca s-o priveasca si sa nu o piarda niciodata de mana. Iubirea lor nu se teme sa zambeasca, iubirea lor nu se teme sa fiinteze, sa creeze valuri calde in frigul din exterior, asemeni valurilor calme si nabadaioase de zenit.
S-au cunoscut boem in Club A, acum aproape 4 ani. Ea, 18 ani, venita in Bucuresti, cu un alt el. EL a invitat-o la dans "Dansezi?, Nu. Nici eu, dar asta e o ocazie speciala". S-au pierdut unul de altul "pentru a-i da ei ragaz sa mai creasca, sa invete mai multe lucruri si sa se faca mai sanatoasa pentru el", explica Alexandra. S-au regasit peste ani, timp in care ea il vedea si-l cauta peste tot. Acum ii leaga acea dragoste despre care eu nu credeam ca exista, ii leaga cu inca un nod peste cele 77 de milioane de noduri, muzica lor. Sunt exprimarea palpabila a sentimentului pe care il persiflam eu.
CONCLUZIA: DRAGOSTEA EXISTA!!!!!
Oamenii astia m-au facut sa realizez ca in aproape 24 de ani am facut umbra pamantului de pomana.

PS. Iata cine sunt Alexandra si Alec www.myspace.com/alexandraalec