Saptamana trecuta copiii de la Iasi mi-au aprins din nou dorul. Parca nu ar fi de ajuns ca mai deschid din cand in cand Quarq-ul si mai mazgalesc acolo pe o pagina de hat timp facuta (inca mai stiu shortcut-urile :P), cel mai probabil intr-o duminica, pe ritmuri de Ayo, "down on my knees" sau gentleman sau cu cate o nebunie de ne apuca de la atata stat cu ochii in laptoape (vezi "sogoritele" sau "de trei zile beau"). N-ar fi de ajuns ca atunci cand scriu un text pentru Iasi e cea mai mare incercare pentru mine, de parca n-as fi mazgalit in foile revistei cativa ani la rand.
Au gasit ei de cuviinta sa puna o poza care sa ilustreze focurile unui ultim numar pe care l-am croit noi, vinovatii din imagine, in redactia de la etajul al doilea al casei de Cultura a Studentilor.
Gata, promit ca asta e ultimul dor de acolo. Incep sa devin mai nostalgica decat ma incape firea si nu asta e scopul. Cred ca leacul ideal e o fuga pe la Iasi inainte de Sarbatori - apropo pe 15 se da drumul la lumini (si Iasul bate Bucurestiul la
capitolul ornamente de craciun - fotografiile atasate sunt din decembrie anul trecut, din fata Palatului Roznovanu - SAC!) - si o intalnire de gasca, cat mai completa posibil.Si am mai dat si peste insemnarile bunului amic Bote, evident tot de la Iasi, care mi-a facut o surpriza placuta cu felul in care scrie. (nu ca n-as fi stiut ca scrie bine, dar nu a profitat mai mult cand a avut ocazia).
Concluzia este si de data asta aceeasi: mi-e dor de Iasi. Si nu pentru ca mi-am petrecut o buna bucata de vreme sub parfumul teilor din Copou sau la umbra artarilor din Fundatie, ci pentru ca e Iasi.
No comments:
Post a Comment